21-10-2025
Urbanismul, ca disciplină de studiu, practică profesională și intervenție administrativă, are misiunea de a organiza spațiul construit și neconstruit în interesul general al comunității. Cu toate acestea, procesul de planificare urbană implică frecvent o tensiune între interesul public, orientat spre dezvoltarea echilibrată și durabilă a localităților, și interesul privat, centrat pe maximizarea beneficiilor individuale ale proprietarilor sau investitorilor imobiliari. Această coliziune reprezintă una dintre cele mai complexe provocări ale orașului contemporan.
Conform Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, urbanismul are ca scop „asigurarea unei dezvoltări coerente și durabile a localităților, prin valorificarea rațională a resurselor naturale și construite, protejarea mediului și satisfacerea nevoilor comunității”. Interesul public, așadar, este definit prin ansamblul valorilor care contribuie la calitatea vieții urbane: accesibilitate, siguranță, spații verzi, protejarea patrimoniului, echitate spațială, etc.
Pe de altă parte, interesul privat este reprezentat de drepturile legitime ale persoanelor fizice sau juridice asupra proprietății, garantate de Constituția României (https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/47355) și Codul civil. Proprietarii de terenuri sau investitorii imobiliari au dreptul de a valorifica bunurile lor prin construcții, în limitele stabilite de reglementările urbanistice. Problema apare atunci când intențiile private contravin regimului urban stabilit sau generează efecte negative asupra mediului, traficului sau caracterului zonei.
Un exemplu concret al acestei coliziuni îl reprezintă modificarea unor Planuri Urbanistice Zonale în scopul creșterii regimului de înălțime sau al densității construite, fără o justificare urbanistică solidă. Deși aceste intervenții aduc beneficii economice pe termen scurt, ele afectează în egală măsură calitatea vieții locuitorilor, spațiile verzi și infrastructura urbană. În astfel de cazuri, autoritățile publice locale au sarcina complicată de a analiza cu atenție argumentele economice, în raport cu interesul colectiv al comunității.
Jurisprudența recentă confirmă că interesul public prevalează atunci când dezvoltările imobiliare contravin normelor urbanistice. Conform Legii contenciosului administrativ (https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/224247), cetățenii și organizațiile civice pot solicita anularea autorizațiilor sau a hotărârilor de consiliu local care favorizează un interes privat în detrimentul celui public. Totodată, principiul dezvoltării durabile din Directiva 2014/52/UE privind evaluarea impactului asupra mediului, obligă autoritățile să analizeze impactul social și ecologic al fiecărui proiect urbanistic.
Pentru evitarea conflictelor, este necesară transparență în procesul decizional și o consultare publică reală în elaborarea planurilor urbanistice, iar implicarea comunității contribuie la identificarea echilibrului între interesele economice ale investitorilor și cele sociale și de mediu ale cetățenilor. În concluzie, coliziunea dintre interesul public și interesul privat în urbanism nu poate fi eliminată, dar poate fi gestionată printr-un cadru normativ coerent, o administrație locală responsabilă și dialog constant între toți actorii implicați.