Monumente istorice și zone construite protejate

1. Definirea unui monument istoric

Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 422/ 2001 privind protejarea monumentelor istorice, monumentele istorice sunt bunuri imobile, construcții și terenuri situate pe teritoriul României, semnificative pentru istoria, cultura și civilizația națională și universală – https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/29761

Monumentele istorice aparțin fie domeniului public sau privat al statului, al județelor, orașelor sau comunelor, fie sunt proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice. Ele se clasează, în grupe, prin ordin al ministrului culturii, la propunerea Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, astfel:

• în grupa A – monumentele istorice de valoare națională și universală;
• în grupa B – monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local.

Potrivit art. 31 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, regimul juridic al imobilului, monument istoric, este specificat în certificatul de urbanism, care cuprinde informații referitoare la dreptul de proprietate asupra imobilului și servituțile de utilitate publică care grevează asupra acestuia; situarea imobilului – teren și/  sau construcțiile aferente – în intravilan sau extravilan; prevederi ale documentațiilor de urbanism care instituie un regim special asupra imobilului – zone protejate, interdicții definitive sau temporare de construire -, dacă acesta este înscris în Lista monumentelor istorice din România și asupra căruia, în cazul vânzării, este necesară exercitarea dreptului de preempțiune a statului potrivit legii, precum și altele prevăzute de lege.

2. Ce sunt intervențiile asupra unui monument istoric?

Intervențiile asupra monumentelor istorice se fac în baza avizului emis de Ministerul Culturii sau, după caz, de către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii. Potrivit art. 23 din Legea nr. 422/ 2001 privind protejarea monumentelor istorice, intervențiile ce se efectuează asupra monumentelor istorice sunt:

• toate lucrările de cercetare, conservare, construire, extindere, consolidare, restructurare, amenajări peisagistice și de punere în valoare, care modifică substanța sau aspectul monumentelor istorice;
• executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice;
• amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcții de protecție, piese de mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de însemne pe și în monumente istorice;
• schimbări ale funcțiunii sau destinației monumentelor istorice, inclusiv schimbările temporare;
• strămutarea monumentelor istorice;
• amenajări de căi de acces, pietonale și carosabile, utilități anexe, indicatoare, inclusiv în zonele de protecție a monumentelor istorice.

 3. Ce sunt zonele protejate?

Zonele protejate sunt zonele naturale sau construite, delimitate geografic și/ sau topografic, care cuprind valori de patrimoniu natural și/ sau cultural și sunt declarate ca atare pentru atingerea obiectivelor specifice de conservare a valorilor de patrimoniu (art. 1 , Legea nr. 5/ 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate – https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/21860).

Instituirea zonelor protejate se face de către autoritățile administrației publice locale prin întocmirea documentațiilor de urbanism și regulamentele aferente, elaborate și aprobate potrivit legii. Monumentele istorice, zonele de protecție și zonele construite protejate, definite potrivit legii, se evidențiază în planurile de amenajare a teritoriului și în planurile urbanistice ale unităților administrativ-teritoriale (art. 18, Legea nr. 422/ 2001). Planul urbanistic general cuprinde reglementări la nivelul întregii unități administrativ-teritoriale de baza, cu privire la stabilirea zonelor protejate și de protecție a monumentelor istorice.